Ne confruntăm, în primele luni de iarnă, cu temperaturi deosebit de ridicate, care ne pot aduce atât avantaje cât și unele dezavantaje.
Principalul avantaj este că au permis răsărirea si continuarea vegetației și la culturile semănate mai târziu, deci în afara epocii optime de semănat. În condiții bune de umiditate și favorizate de aceste temperaturi ridicate culturile s-au uniformizat și sunt pregătite să intre în iarnă care, deocamdată , nu a venit.
Într-o situație mai puțin favorabilă se află culturile semănate mai devreme și ne referim aici în special la culturile de rapiță și orz, care s-au dezvoltat foarte mult și sunt în pericol de a suferi pe perioada de iarnă, dacă survin temperaturi foarte scăzute și de cele mai multe ori în lipsa zăpezii.
Deși intrăm în iarnă, sunt dăunători ai rapiței care iubesc temperaturile mai scăzute și anume: puricele negru al cruciferelor (Psylloides chrysocephala) și gărgărița neagră a tulpinilor (Ceuthorhynchus picitarsis), a căror evoluție trebuie monitorizată în permanență.
Puricele negru al cruciferelor este un dăunător întâlnit în toate zonele cultivatoare de rapiță din țara noastră. Adultul are 3,0-4,5mm lungime, corpul oval-alungit, de culoare negru-albastru, strălucitor.
Larvele pot avea până la 7mm lungime, culoare alb-murdar și capul brun-închis. Au 3 perechi de picioare și placă anală brun-închisă, terminată cu 2 spini. Cam la începutul lunii septembrie părăsesc locul de pauză și invadează tinerele plante. După 10-15 zile, femelele încep depunerea pontei la 1-2 cm adâncime în sol în apropierea plantei și durează, în funcție de mersul vremii, până în primăvară.
Larvele perforează pețiolurile frunzelor inferioare și lasă în urmă rosături cicatrizate. De acolo acestea pot, în iernile blânde, să pătrundă în vârfurile lăstarilor. În anii favorabili, pot fi dezvoltate încă din toamnă. Acestea pătrund în sol la începutul iernii sau în aprilie/mai pentru împupare. În iernile blânde, depunerea pontei continuă astfel că, în primăvară, pot fi întâlnite în culturile de rapiță larve de diferite vârste. Puricele cruciferelor este o insectă iubitoare de răcoare și are doar o generație pe an.
Puricele cruciferelor atacă pe lângă rapiță și alte crucifere ca: muștar, ridichi sau crucifere spontane. Galeriile săpate de larve se umplu deseori cu apă, care îngheață și duce la crăparea tulpinilor. De asemenea, pe porțiunile atacate se pot instala o serie de ciuperci patogene ca: Phoma lingam și Verticilium longisporium.
Combaterea se realizează prin tratamentul semințelor, completat cu tratamente cu insecticide, la avertizare.
Gărgărița neagră a tulpinilor este, ca și puricele cruciferelor, o insectă iubitoare de răcoare. Adultul are 2,4-3,7 mm lungime, este de culoare negru-strălucitor și are peri deschiși pe lateral. Larva are 4-5 mm lungime și este de culoare albă, iar capul este la început brun închis și mai târziu, galben-deschis. Adulții încep să zboare pe la jumătatea lunii septembrie în lanurile de rapiță. Patru săptămâni mai târziu începe depunerea pontelor care, la temperaturi pozitive, poate dura toată iarna, până la sfârșitul lunii martie. Cele mai multe ouă sunt depuse pe partea superioară spre baza pețiolului frunzelor. Larvele perforează apoi și pătrund în interiorul tulpinii, unde se hrănesc până în primăvară. Sunt atacați în special lăstarii principali, care în primăvară cad și planta este obligată să formeze noi lăstari. Pe la mijlocul lunii aprilie, larvele complet dezvoltate părăsesc plantele șă pătrund în sol pentru împupare. Atacul larvelor este similar cu cel al purecelui cruciferelor, dar, după cum au fost descrise, larvele sunt diferite ca aspect și culoare.
În iunie apar noii adulți, care migrează în sol pentru diapauza de vară, iar în septembrie zboară din nou în culturile de rapiță.
Combaterea se face la avertizare cu insecticidele omologate pentru Ceuthorrhynchus napi.
Este foarte important să vizităm periodic culturile de rapiță și să observăm activitatea acestor dăunători iubitori de răcoare, în capcanele galbene, care nu trebuie să lipsească din culturile de rapiță.
Suntem convinși că, în lanurile în care rapița a depășit stadiul de 5-6 frunze, cultivatorii au aplicat un fungicid pentru combaterea bolilor care apar în toamnă (ex: Phoma) dar care are și un efect de regulator de creștere pentru a stopa creșterea și a forța planta să își mențină vârful de creștere cât mai aproape de sol.
Cerealele de toamnă, pe majoritatea suprafețelor semănate, sunt bine dezvoltate și înfrățite. În această perioadă, intervențiile în culturile de cereale sunt mai puține, totuși atragem atenția că, pe lângă solele de rapiță și solele de cereale trebuie vizitate cât mai des, deoarece există un pericol care trebuie monitorizat și anume atacul de rozătoare. Acestea nu au prea multe posibilități de a-și procura apa pe perioada de iarnă și în consecință preferă plantele verzi de cereale, rapiță, lucernă,etc.
În ultimii ani, s-a extins atacul de rozătoare în special în Dobrogea, în sudul și vestul țării ceea ce impune combaterea acestora cu momeli omologate în acest sens.
Insistăm în final asupra necesității controlului permanent al culturilor semănate în toamnă pentru a acționa preventiv în combaterea în special a dăunătorilor care atacă sau se înmulțesc în perioadele mai calde ale iernii.
