Perioada următoare la principalele culturi agricole
Dr. Ing. Mihai Miriţescu
Revista Agricultura365 apare trimestrial şi ca urmare acest număr se va adresa următorelor luni calendaristice şi anume aprilie, mai şi iunie, luni cu importanţă deosebită în dezvoltarea principalelor culturi agricole din România. Ca urmare aceasstă prezentare, va fi făcută cu precădere pentru aceste culturi şi pentru perioada următoare. Practic lucrările vor începe cu pregătirea terenului pentru însămânţarea principalelor culturi agricole din primăvară, în special al culturilor de floarea soarelui şi porumb. Este cunoscut faptul că floarea soarelui se seamănă anual pe aproximativ 7–8 mil. ha, iar porumbul pe aproximativ 2,5 – 3,0 mil. ha. Practic aproximativ jumătate din suparfaţa arabilă a României se va semăna în această perioadă. Tot acum, se presupune deja că s-a încheiat semănatul culturilor din prima urgenţă şi urmează pregătirea terenului pentru culturile care se seamănă în luna aprilie. În primul rând trebuie să se ţină seama de amplasarea tuturor culturilor, stabilirea locului fiecărei culturi în asolamentul fermei, evitarea monoculturii şi respectarea intervalului de revenire. Toate acestea contribuie la realizarea unei bune funcţionări a fermei. De cele mai multe ori culturile semănate sunt alese în funcţie de preţul de valorificare, de venitul pe care îl aduce în fermă. În cadrul unui asolament raţional trebuie respectate următoarele cerinţe generale:
Evitarea succesiunii plantelor cu boli şi dăunători comuni: floarea soarelui, rapiţă, soia, fasole etc;
Respectarea timpului de revenire; exemplu floarea soarelui după floare la 4–5 ani; sfecla şi inul la 3-4 ani etc;
Semănatul alternativ al prăşitoarelor cu păioasele în aşa fel încât să putem contribui la combaterea unor boli şi dăunători, dar mai ales al buruienilor;
Folosirea unor leguminoase ca plante bune premergătoare pentru principalele culturi agricole. Pentru plantele care necesită la germinare temperaturi mai mari, în această perioadă se trece la pregătirea patului germinativ, la aplicarea îngrăşămintelor de bază şi chiar în unele cazuri la erbicidare.
În general, pentru aceste plante se execută următoarele lucrări:
În condiţiile în care dispunem de agregate complexe care la o singură trecere execută mai multe lucrări precum mobilizarea solului, aplicarea îngrăşămintelor şi pregătirea patului germinativ sau chiar semănatul, este bine ca aceste lucrări să fie efectuate cât mai aproape de epoca optimă de semănat sau chiar în epoca optimă (atunci când executam şi semănatul culturii). În condiţiile în care nu dispunem de asemenea utilaje complexe trebuie să tinem cont ca pregătirea terenului să se facă prin cât mai puţine treceri, să evităm tasarea inutilă a terenului, să mobilizăm terenul pe o adâncime cât mai mică şi să evităm pierderile de apă prin evaporaţie.
Un aspect important pe care trebuie să-l avem în vedere la pregătirea patului germinativ este dat de timpul de intrare pe teren. Intrarea cu utilajele agricole pe teren se face numai atunci când terenul este uscat la suprafaţă (zvântat), nu aderă pe organele active ale maşinilor (disc, tăvălug, ) nu se tasează puternic pe urmele roţilor de tractor şi nu rămâne în fâşii în urma lucrării cu utilajul respectiv (disc). Prin aceste măsuri practic, conservăm solul, îi păstrăm structura şi textura nealterată.
FLOAREA SOARELUI
Înfiinţarea culturii
Având în vedere importanţa acestei culturi, care de regulă se regăseşte în toate fermele agricole din România, trebuie să precizăm că esenţial în reuşita culturii este respectarea rotaţiei şi amplasarea acesteia numai în teren arat din toamnă. În rotaţie, cultura de floarea soarelui, poate reveni după ea numai la un interval de minimum 4 ani. Orice revenire mai rapidă poate determina creşterea gradului de infecţie al culturii cu diferiţi agenţi patogeni, dar în special cu putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum). De asemenea trebuie menţionat că floarea soarelui este contraindicat a se semăna după culturi care au boli comune ca soia, fasole, rapiţă, care de cele mai multe ori ocupă spaţii însemnate în arealul de cultură al acestei plante.
O importanţă deosebită trebuie acordată lucrării de fertilizare. Este ştiut faptul că floarea soarelui este o mare consumatoare de îngrăşăminte chimice, dar în special de îngrăşăminte pe baza de fosfor. Cantitatea de îngrăşământ ce se recomandă la această cultură variază în funcţie de mai mulţi factori dar în special în funcţie de gradul de aprovizioanare al solului în elemente nutritive (fertilitatea solului), de gradul de fertilizare aplicat culturii premergătoare, dar şi în funcţie de cultura premergătoare. În general raportul între azot şi fosfor ar trebui să fie de 1:1.
Ca şi doze recomandate acestea se situează între 60–100 kg s.a./ha N; între 60–100 kg s.a. P/ha şi aproximativ 50–60 kg/ha potasiu. Dozele mai mici se vor aplica pe terenurile fertile cu un conţinut ridicat de elemente nutritive sau pe solurile care au fost fertilizate în doze echilibrate an de an. Nu se recomandă o fertilizare unilaterală numai cu azot sau numai cu fosfor pentru că în ambele cazuri plantele nu se dezvoltă uniform, producşia scade şi de asemenea scade continuţul de ulei. Dacă ne referim strict la azot acesta se poate aplica 30-40 % la pregătirea patului germinativ şi diferenţa se poate da o dată cu celelalte lucrări în vegetaţie. O metodă din ce în ce mai des folosită este de a se aplica îngrăşămintele cu azot fracţionat şi la semănat ca îngrăşămint starter. În această situaţie o dată cu sămînţa se introduce în sol, lateral de acesta la 3-4 cm de rând, dar mai jos decât acesta aproximativ 5–10 kg de îngrăşământ pe bază de azot. Atenţie la folosirea îngrăşământului tip uree! Nerespectarea adâncimii şi a distanţei dintre rândul de sămânţă şi îngrăşământ poate determina în procesul de germinare a seminţelor unele efecte de fitotoxicitate.
În cazul aplicării erbicidelor la cultura de floarea soarelui se pot utiliza o serie de substanţe atât la pregătirea patului germinativ dar şi preemergent între semănat şi pâna la răsărirea plantelor din cultură. Astfel, pot fi utilizate erbicide pe bază de acetoclor, bifenox, diflufenican, dimetenamid, flumioxazin, flurocloridon, linuron, metolaclor, oxadiangil, oxifluorfen, pendimetalin, petoxamid, propisoclor etc. Pentru doze de utilizare şi pentru modul de aplicare este bine ca fiecare fermier să discute cu compania care îi furnizează produsul.
Semantul culturii de floarea soarelui se începe atunci când în sol, pe adâncimea de semănat se realizează pragul minim de temperaturaă de 7 0 C . Normal această temperatură este atinsă la începutul lunii aprilie. În condiţiile unui an secetos se caută urgentarea lucrării de semanat pentru a utiliza la maximum umiditatea rămasă în sol. Semănatul prea devreme sau prea târziu determină o răsărire neuniformă a plantelor, o prelungire a perioadei de vegetaţie şi chiar reduceri de producţie.
Cantitatea de sămânţă recomandată pe hectar variază de la 2 la 5 kg şi depinde foarte mult de MMB-ul seminţei, de germinaţia acesteia, de puritate şi de densitatea pe care fermierul o utilizează. Normal se caută asigurarea unei densităţi la recoltare de 45–50 de mii de plante/ha în condiţii normale, iar în condiţii de irigare această densitate creşte cu aproximativ 5 mii de plante. Distanţa între rânduri este de 70 cm iar adâncimea de semănat este cuprinsă între 4-5 cm pe solurile grele şi 5-6 cm pe solurile mai uşoare.
Combaterea buruineilor se face diferenţiat în funcţie de sistemul de cultură, astfel: la hibrizii normali, clasici, combaterea buruienilor monocotile este relativ simplă, fără costuri prea mari şi se efectuează cu erbicide pe bază de: cicloxidim, cletodim, fenoxaprop-p-etil, fluazifop-p-butil, quizalofop-p-ethyl, quizalofop-p-tefuril, propaquizafop etc. O problemă deosebită este dată la această cultură de controlul buruienilor dicotile. În cazul unui asolament corespunzător şi al unei tehnologii de cultură adecvate cu erbicidare la pregătirea patului germinativ sau în preemergenţă, buruienile dicotile pot fi ţinute sub control relativ uşor.
În schimb, la culturile de floarea soarelui semănate în cele două sisteme noi – sistemul clearfield şi sistemul expres- combaterea buruienilor dicotiledonate nu mai reprezintă o problemă. De fapt orientarea fermierilor noştri spre aceste două noi sisteme de cultură s-a impus ca o necesitate la combaterea buruienilor problemă din cultura de floarea soarelui. În acest caz important este să se ţină cont de perioada de aplicare a erbicidului. Normal aceste erbicide se aplică atunci când planta de cultură are între 4 şi 6 frunze adevărate. La hibrizii cu rezistenţă la imazamox, aplicarea acestui erbicid în faza de 6–8 frunze ale plantei de floarea soarelui controlează foarte bine şi toate speciile de orobanche (Orobanche spp) din România. Din punct de vedere al combaterii buruienilor pe cale mecanică, majoritatea fermierilor, în funcţie de gradul de îmburuienare a culturii, pot face una până la două lucrări de combatere a acestora. Pe lânga combaterea buruienilor, această lucrare are şi rolul de afânare superficială a solului. Concomitent cu lucrarea de afânare a solului pot fi aplicate şi unele îngrăşăminte chimice.
