Daniela Donescu, INCDCSZ Braşov

Gândacul din Colorado iernează în sol sub formă de adult. Toamna din a doua decadă a lunii septembrie şi până la sfârşitul lui octombrie, în funcţie de condiţiile climatice, adulţii din ultima generaţie se retrag în sol la 15-50 de cm adâncime, iar în solurile nisipoase pot ajunge până la 90 de cm. Înainte de retragere în sol adulţii consumă şi elimină din tubul digestiv ultimile resturi de hrană, ceea ce conduce la un anumit grad de deshidratare, necesar creşterii rezistenţei faţă de temperaturile reduse din timpul iernii. Începând din a treia decadă a lunii martie, adulţii hibernanţi apar la suprafaţa solului şi colonizează plante cultivate sau spontane. Primii adulţi apar când temperatura medie a aerului atinge valoarea de 10°C timp de 2-10 zile, cu tendinţa de creştere. Apariţia adulţilor în primăvară se întinde pe mai multe săptămâni. De multe ori în câmp, se pot găsi adulţi înainte de răsărirea cartofului. Gândacul ieşit din hibernare îşi amenajează în sol o încăpere pe care o părăseşte abia la apariţia condiţiilor favorabile. În cazul în care condiţiile sunt nefavorabile, acesta revine deseori în pământ. Din punct de vedere al generaţiei de provenienţă, gândacii sunt de origini diferite. În regiunile noastre procentul cel mai mare este format din gândaci aparţinând generaţiei din anul precedent, ai căror indivizi au intrat în hibernaţie în cea mai mare parte imediat după hrănirea de maturizare şi într-o proporţie mai mică după copulaţie sau chiar după depunerea unei ponte mai mult sau mai puţin voluminoase. Marea majoritate a adulţilor mor după 40-80 de zile de viaţă. În regiunile cu două sau mai multe generaţii anuale care se înterpătrund în mod obişnuit, proporţiile sunt greu de stabilit.

De obicei adulţii hibernanţi nu încep să se hrănească imediat după apariţie, parcurgând o perioadă de înfometare (lipsită de acţiunea de dăunare), după o saturare hidrică prealabilă. După apariţie, adulţii migrează împrăştiindu-se în câmpurile mai mult sau mai puţin îndepărtate prin zbor sau mers activ.

Zborul gândacilor este maxim în prima jumătate a lunii mai, la temperaturi medii zilnice cuprinse între 14 – 21 °C. Pentru hrănirea de regenerare gândacii preferă plantele fragede de 10-15 cm înălţime de la care consumă foliajul începând de la margine. Intensitatea hrănirii depinde foarte mult de temperatură, insectele consumând activ în orele calde ale zilei. Femelele consumă mai multă hrană decât masculii. Gândacii se hrănesc 8-15 zile şi apoi are loc copularea. Femelele depun ouăle la puţin timp după copulaţie, ponta având loc din prima decadă a lunii mai timp de 2-4 săptămâni.

În mod normal numărul de ouă depuse de o femelă variază între 400-600. Acestea sunt depuse pe partea inferioară a frunzelor plantelor din familia Solanaceae sau altor specii, în apropierea solului, în grupe de 20-30 bucăţi. Aproximativ 10-30 % dintre ouăle unei ponte sunt nefertile. Dezvoltarea ouălor nu are loc în mod sincron. Cantitatea de hrană consumată de către stadiile tinere este redusă, greutatea larvelor crescând abia după a două năpârlire, până la trecerea larvelor L4 în faza de prepupă. Plantele sau părţile din plante care conţin substanţe amare, toxice sau cu un conţinut redus de substanţe nutritive (tuberculi de cartof, floarea) pot duce la mari deficienţe de dezvoltare sau chiar la prelungirea dezvoltării stadiilor larvare. Cele trei năpârliri care despart stadiile larvare sunt induse şi controlate de un hormon larvar, în timp ce următoarea, din stadiul de pupă este controlată de un hormon de metamorfoză. Larva se lasă să cadă la pământ unde îşi caută un loc potrivit pentru pătrundere. Adâncimea de pătrundere în sol a larvei depinde de grosimea stratului de sol, de structura şi textura lui. La adâncimea corespunzătoare larva îşi amenajează o căsuţă nimfală în care după câteva zile năpârleşte, cu aceasta începând propriu-zis împuparea. După aproximativ 8-10 zile tânărul gândac părăseşte solul. Noii adulţi apăruţi se hrănesc, paralel are loc copulaţia, iar femelele încep să depună ouăle. Deoarece în această perioadă temperaturile sunt mai ridicate, dezvoltarea diferitelor stadii este mai redusă…… Adulţii primei generaţii încep să apară în mod eşalonat pe la mijlocul lunii iunie. În condiţiile specifice din ţara noastră insecta are două generaţii complete, a doua fiind mai puţin numeroasă ca urmare a temperaturilor ridicate din timpul verii. Nu este exclusă existenţa în regiunile sudice ale ţării a celei de a treia generaţii, cel puţin parţială.

Întreg ciclu de dezvoltare a acestui dăunător, de la stadiul de ou până la stadiul de adult are loc în aproximativ 30-60 de zile.

Cele mai dăunătoare sunt larvele care consumă mari cantităţi de masă foliară. Pierderi mai mari pot provoca gândacii tineri (din generaţia I-a), după ieşirea din sol, când îşi fac nutriţia de maturizare. În această perioadă mobilitatea este destul de limitată, rămân pe plante, fiind concentraţi într-un număr mare pe acestea (10-30 gândaci/ plantă). În cazul în care acestea au o dezvoltare mai slabă, atacul adulţilor hibernanţi poate duce la distrugerea a peste 50% din masa foliară. Pericolul cel mai mare pentru plantele de cartof îl reprezintă hrănirea larvelor, iar dintre acestea cel mai mare consumator de frunze

sunt larvele L4. În ultimii ani protecţia plantelor faţă de boli şi dăunători a fost puternic marcată de dezvoltarea şi folosirea intensă a produselor chimice. Şi în ţara noastră se acordă o atenţie deosebită tratamentelor chimice acestea aplicându-se mai mult cu rol profilactic şi curativ. Astfel s-a ajuns ca pentru combaterea gândacului din Colorado să se aplice 4-5 tratamente sau chiar mai multe, fără a se reuşi o reducere semnificativă a gradului de infestare a suprafeţelor cultivate cu cartof. În multe ţări ale lumii şi în zone din ţara noastră, au fost puse în evidenţă efectele secundare negative ale tratamentelor chimice (apariţia şi extinderea fenomenului rezistenţei insectei faţă de anumite grupe chimice, poluarea mediului acvatic şi a agrobiocenozelor, perturbarea …. echilibrului biocenozelor, deteriorarea gravă a sănătăţii oamenilor şi animalelor). La densitatea de 10.000 gândaci/ha care reprezintă de fapt 1 gândac/4-5 plante, se consideră necesar efectuarea unui tratament pentru combaterea adulţilor nu atât pentru a prevenii pagubele directe pe care le pot produce (aceştia consumă mai puţin), ci pentru a prevenii apariţia unui număr mare de larve (72-75 larve/plantă), care în condiţii prielnice de dezvoltare pot duce la defolieri masive. Datorită apariţiei foarte eşalonate a dăunătorului din sol acest prim tratament are scopul

de a diminua populaţia adulţilor hibernanţi. Pagubele produse sunt în general proporţionale cu numărul de gândaci/ha. Cele mai mari pierderi se înregistrează dacă defolierea are loc în faza iniţierii tuberizării, a înfloririi plantelor. Până în această fază, plantele îşi regenerează foliajul, pierderile fiind mici. La maturitateaplantelor, producţia fiind acumulată, defolierea nu mai produce pierderi importante.

Numărul de larve la care apar pierderi semnificative de producţie sunt:

– în primele faze: 8-9 larve/m2

– la înflorirea deplină: 7-8 larve/m2

– la maturitare: 42-42 larve/m2

Practica tratamentelor chimice de combatere a gândacului din Colorado arătă că în cazul tratamentelor efectuate prea devreme, mulţi adulţi hibernanţi pot ieşi din sol după ce insecticidul şi-a pierdut eficacitatea. Tratamentele ceva mai târzii, dar mai devreme ca primele larve să ajungă la vârsta a IV-a, pot avea şi ele un anumit procent de ineficacitate datorită eşalonării apariţiei larvelor şi a existenţei pontelor. Dacă prima generaţie, respectiv ieşirea adulţilor din sol şi colonizarea culturii de cartof, depunerea pontelor şi eclozarea larvelor, este lung eşalonată în timp, cea de-a doua generaţie nu mai are aceleaşi caracteristici. În acest caz, pentru generaţia a doua tratamentul se face când larvele sunt foarte mici şi au eclozat aproape toate. În cazul gândacului din Colorado, avertizarea pentru începerea

tratamentelor are un rol orientativ. Stabilirea momentului optim pentru intervenţie se face numai după un control riguros al culturilor de cartof, ceea ce impune o permanentă şi susţinută supaveghere a câmpului.

Populaţiile necontrolate ale gândacului din Colorado pot defolia complet cartoful şi în funcţie de starea de vegetaţie a culturilor producţiile pot fi compromise în totalitate. În toate ţările lumii confruntate cu

prezenţa acestui dăunător se fac cercetări interdisciplinare privind efectele secundare ale insecticidelor folosite frecvent în combaterea gândacului din Colorado asupra produselor agricole obţinute în anul

respectiv pe solele tratate precum şi în anii următori. De asemenea, un accent deosebit se pune pe influenţa pesticidelor asupra mediului, omului şi animalelor. Industria producătoare de pesticide încearcă să omologheze produse noi, cu mod de acţiune diferit de cel al produselor folosite în primii ani, cu un spectru de acţiune redus, pe cât posibil specific.