Înfiinţarea culturii de rapiţă, element decisiv pentru performanţă

Dr. Ing. Ion Voinea, Product Manager KWS Seminţe

Rapiţa este în prezent una dintre cele mai importante specii oleifere. Seminţele de rapiţă conţin până la

48 – 52 % ulei. Uleiul de rapiţă are multiple utilizări în industrie, pentru fabricarea de carburanţi, dar este folosit din ce în ce mai mult în pregătirea uleiului comestibil şi a margarinei. După extragerea uleiului – şroturile bogate în proteine (40 %) se folosesc în furajare, resturile vegetale se folosesc pentru fabricarea plăcilor aglomerate sau combustibil.

Conţinutul de ulei al hibrizilor de rapiţă KWS este cuprins între 45 şi 52%, se extrage uşor, prin presare, cu un randament normal de extracţie în jur de 45%. În ameliorarea rapiţei se urmăreşte reducerea  acidului linoleic. Hibrizii companiei KWS nu conţin acid toxic pentru om, conţinutul în acid oleic a crescut până la 60 % şi acidul linoleic este prezent în concentraţii de maxim 20 %.

Seminţele de rapiţă conţin 20–24 % proteine, în şroturi conţinutul de proteine se ridică la 38–42 %. Proteinele din rapiţă sunt asemănătoare cu proteinele de la soia, fiind de foarte bună calitate.

Productivitatea hibrizilor de rapiţă care provin de la primii competitori din piaţa rapitei este foarte ridicată şi apropiată de ce a hibrizilor KWS. Punerea în valoare a acestui potenţial genetic este legată şi de tehnologia de cultivare.

La înfiinţarea unei culturi de rapiţă trebuie ţinut cont de caracteristicile plantei astfel încât prin modalitatea în care fermierul îşi programează şi urmează paşii tehnologici, să se maximizeze răspunsul productiv al culturii.

Rădăcina rapiţei este pivotantă, bine dezvoltată, cu puţine ramificaţii laterale. Ea pătrunde până la 60-80 cm adâncime. În condiţii favorabile, ea poate ajunge la adâncimi mult mai mari, uneori până la 300 cm. Pătrunderea rădăcinilor în adâncime este influenţată de numeroşi factori ca: textura, fertilitatea şi umiditatea din sol, precum şi de tehnica de cultivare. Rădăcinile laterale sunt răspândite pe un diametru de 20-40 cm. Cea mai mare parte din masa de rădăcini este răspândită la adâncimea de 25-45 cm. Lucrările de pregătire a patului germinativ trebuie armonizate cu caracteristicile rădăcinii, astfel încât să îi permită o uşoară şi rapidă dezvoltare pe verticală, iar în acelaşi timp, să asigure păstrarea apei în sol şi mai ales în primii centimetri, pentru a facilita răsărirea. Aratul, în agregat cu un dispozitiv de tip pacomat, care să facă o primă mărunţire, chiar în ziua recoltării plantei premergătoare este esenţial în încercarea de a nu lăsa solul descoperit, expus soarelui şi vântului. Imediat după arătură, o nouă mărunţire şi lucrare cu utilaje complexe, care să mărunţească, dar să şi compacteze solul, suficient pentru a închide capilarele, va crea un pat germinativ suficient pentru rapiţă. Dacă ploile vor veni după aceste lucrări şi miriştea se va dezvolta, este la îndemâna fermierului să aleagă între o intervenţie chimică sau mecanică, în funcţie de condiţiile concrete din teren. Dacă seceta se menţine, mărunţirea suficientă şi apa protejată prin acest tip de lucrări ale solului vor fi suficiente răsăririi. Încorporarea în stratul activ de sol a paielor, de la premergătoarea, care în cele mai dese cazuri este o cereală păiosă, este o modalitate de a da solului posibilitatea de a mineraliza aceste resturi vegetale completând necesarul de minerale, de a-şi îmbunătăţi structura şi de ce nu, de a facilita pregătirea rapidă a terenului. Pentru rapiţa de toamnă o problemă poate fi, în perioada germinării şi în perioada de dezvoltare a plantulelor, dimensiunea de tocare a paielor care poate influenţa puternic gerninarea şi dezvoltarea precoce. Dacă în cazul paielor tocate fin, prin încorporarea lor în sol, germinarea seminţelor de rapiţă poate fi afectată cu până la 10%, în funcţie de cantitatea încorporată, în cazul tocării grosiere, pierderea poate fi între 30% în cazul încorporării unei cantităţi de 2,5 t/ha, până la 70%, în cazul încorporării unei cantităţi de 10 t/ha paie.

Fertilizarea este esenţială în formarea unei producţii competitive, iar cantitaţile de îngrăşământ aplicate culturii de rapiţă trebuie stabilite în funcţie de fertilitatea solei şi situaţia concretă din teren.  Practic, pentru o producţie de 3,5–4,5 t/ha consumul rapiţei este de : 180-200 kg azot, 100-150 kg fosfor, 150-200 kg/ha potasiu, 200 kg calciu, 80-100 kg/ha sulf. Pentru că rezerva solului nu poate asigura aceste cantităţi de îngrăşăminte, pentru un sol cu fertilitate medie, pe întreaga perioadă de vegetatie, dozele de îngrăşăminte minerale recomandate a se aplica, sunt: 50-80 kg P2O5 s.a./ha, 30-80 kg K2O s.a./ha, 80-130 kg N s.a./ha, 20-30 kg S s.a./ha 1,5-1,7 kg B s.a./ha. Dintre acestea fosforul, potasiu şi o parte din azot – nu mai mult de o pătrime din doza totală (fără a lua în calcul cantitatea necesară mineralizării resturilor vegetale), se aplică în toamnă la pregătirea patului germinativ.

Momentul semănatului este unul din elementele tehnologice pe care fermierul, în cunoştinţă de cauză, trebuie să îl manipuleze astfel încât să poată să îşi programeze ordinea în care va efectua lucrarea. Capabilitatea hibrizilor de a avea o dezvoltare mai rapidă sau mai lentă în toamnă este un avantaj pe care fiecare fermier trebuie să îl valorifice.  În funcţie de condiţiile climatice, de rezerva de apă din sol şi mai ales de viteza de dezvoltare în toamnă a hibridului, data semănatului poate fi între 20-25 august până la 15-20 septembrie.

Dintre hibrizii KWS, Triangle şi Traviata au un ritm de dezvoltare moderat în toamnă, însămânţarea lor trebuie făcută în prima parte a epocii de semănat. Brutus, cu ritm bun de dezvoltare în toamnă trebuie semănat în mijlocul epocii, iar Kodiak şi Hybrirock care au cel mai rapid ritm de dezvoltare în toamnă trebuie şi pot fi semănaţi în perioada optimă dar şi în ultima parte a epocii de semănat.

Urmare a unei tehnologii corecte de cultivare, la intrarea în iarnă, planta de rapiţă trebuie să aibă o densitate de 35–45 plante/m2, 6-8 frunze complet formate, o tulpină cu grosime de 0,8-1 cm, astfel încât la recoltare ea să dezvolte 5-8 ramificaţii, un numar mediu de siligve cuprins între 120–160, cu câte 18-22 boabe în siligvă, aşa încât la un MMB mediu de 6–8 g să asigure o producţie medie de 4 – 4,55 t/ha.

Portofoliul de hibrizi de rapiţă al KWS Seminţe este extrem de echilibrat, cu hibrizi care au potenţial de producţie excepţional, se diferenţiază din punct de vedere al ritmului de dezvoltare în toamnă, pentru a da fermierului posibilitatea semănatului eşalonat (Triangle şi Traviata la începutul epocii, Brutus în perioada mijlocie, iar Kodiak şi Hybrirock către final), au rezistenţă excepţională la iernare, în special Kodiak şi Triangle, conţinutul de ulei este deosebit de mare, în special la Traviata, Hybrirock şi Kodiak. Rezistenţa la secetă, în corelare cu maturitatea timpurie a hibrizilor KWS, este unul din cele mai importante atuuri şi se vede în special la un MMB foarte mare.