Dr. Victor Lăcătuş, dr. Mihai Pisargeac, ASAS, Secţia de Horticultură.

Modificările climatice la nivel global şi regional, incertitudinea cultivării unor specii legumicole în câmp, ocuparea terenului pe tot parcursul anului, creşterea semnificativă şi permanentă a cererii de legume proaspete şi de calitate, oferta deosebită a pieţii pentru tot ce este necesar la construcţia şi utilizarea unui solar, obţinerea unor producţii foarte mari, realizarea unor coeficienţi ridicaţi de valorificare a energiei fosile, posibilitatea practicării unor tehnologii avansate şi „prietenoase” faţă de mediu şi consumator, valorificarea la maximum posibil a rezultatelor cercetării, la care am mai adăuga atât reducerea importurilor, dar mai ales creşterea disponibilităţilor pentru export, sunt argumente hotărâtoare în ceea ce priveşte strategia dezvoltării legumiculturii în România şi anume, creşterea suprafeţelor de culturi protejate, a solariilor reci şi într-o oarecare măsură şi a celor încălzite.

O triplare a suprafeţelor de solarii reci poate fi unul din obiective, ştiind faptul că legumele protejate reprezintă cea mai bună asigurare împotriva prejudiciilor climatice. Este necesar să creştem această suprafaţă la cca 21.000 ha până în anul 2020 (an în care nu se vor mai acorda subvenţii), cu o rată anuală de 1.500-2.000 ha. Astfel de comentarii şi aprecieri le-am găsit şi la alţi autori care se referă la tendinţele în acest sector pe plan mondial (Castilla şi Leonardi, 2010; Boulard, 2008; Robinson şi Brae, 1991). De altfel, în lume există 16 mil. ha de culturi protejate, din care China deţine mai bine de 10 mil. ha, mărindu-şi suprafaţa de 7 ori după anul 1990 (Cantliffe şi Vansickle, 2009). În Europa tendinţa de creştere a suprafeţelor de culturi protejate este foarte clară, aceasta fiind de cca 700.000 ha cu o creştere medie de 1,5-2 ori. Spania are în jur de 200.000 ha, Grecia şi-a mărit suprafaţa de 10 ori în perioada 2000-2010 ajungând la 5.000 ha, Turcia are peste 55.000 ha, din care 33 % tunele joase (Sezen şi colab., 2006), până şi Republica Moldova şi-a mărit în perioada 2000-2009 suprafaţa de 6 ori, ajungând la 462 ha din care 412 ha solarii (Roşca şi colab., 2009). La aceste ţări aş mai adăuga Israelul cu o creştere de 6,5 ori ajungând la 35.000 ha şi Statele Unite cu 90.000 ha reprezentând o creştere de 4 ori.

Nu este lipsită de interes nici creşterea suprafeţelor de sere încălzite. Deşi sunt discuţii cu privire la eficienţa acestora în condiţiile unor ierni aspre de la noi din ţară, noile tipuri constructive, dotările pentru reducerea la maxim a pierderilor de căldură, progresele genetice spectaculoase înregistrate la materialul biologic precum şi noile tehnologii de cultură, schimbă optica de analiză economică. Mai ales dacă suprafaţa unei exploataţii nu este mai mică de 10 ha iar producţia este valorificată cu preponderenţă la export, evitând astfel fluctuaţia preţurilor, consecinţă a faptului că la noi nu funcţionează mecanismele de piaţă, dar şi datorită puterii de cumpărare.

Iată cum ar arăta în viziunea noastră dezvoltarea acestui sector (tabelul1).

Tabelul 1, Dezvoltarea sectorului de legume protejate în România (ha)

Vorbind despre întrega legumicultură a României, din câmp, sere şi solarii, propunem următoarea dinamică de dezvoltare (tabelul 2):

Tabelul 2 Dinamica suprafeţelor cultivate cu legume şi producţiile posibile în perioada 2014-2020

7. ^a) cca 7.000 ha provin din anii anteriori;
8. ^b) cca 441 mii t din sistemul existent deja în 2013.

În aceste condiţii, producţia de legume a României, la nivelul anului 2020 ar arăta astfel (tabelul 3):

• consum mediu de legume: cca 190 kg/cap de locuitor/an;
• populaţia: cca 19,1 mil. locuitori;
• necesar de legume proaspete: 3.629.000 t/an;
• necesar mediu de legume din import: cca 200.000 t/an;
• total producţie internă: 4.339.000 t/an, din care:
  • legume câmp 100.000 ha x 24 t/ha = 2.400.000 t/an;
  • legume protejate (sere şi solarii) 21.000 ha x 92,333 t/ha = 1.939.000 t/an;
• excedent pentru export: 910.000 t/an.

Tabelul 3, Asigurarea necesarului de legume şi disponibilităţile pentru export

În momentul de faţă, pe piaţă, există o ofertă foarte bogată şi diversă privind modelele constructive de solarii şi chiar de sere, la preţuri care variază între 6 şi 30 €/m² în funcţie de caracteristicile construcţiei (înălţime, lăţime, diametrul ţevilor, suprafaţă), dotări, sistem de ventilaţie şi de irigare, durata de folosire a foliei, etc.

În această situaţie se impune o analiză atât pertinentă cât şi responsabilă atunci când ne hotărâm să achiziţionăm un solar. Credem că, în cazul în care propunerea noastră ar fi luată în considerare şi ar fi lansat un program în acest sens, similar cu cele din viticultură şi pomicultură, program care să salveze legumicultura României, vor fi necesare multe precizări. De exemplu, un astfel de program trebuie să se desfăşoare într-un cadru precis şi organizat, şi neapărat susţinut material de către Guvern şi mai ales de către Uniunea Europeană. Astfel vom putea să impunem criterii de soliditate a construcţiilor, de suprafaţă, de organizare a celor care ar beneficia de sprijin financiar. Este obligatoriu ca scheletul solarului să reziste la căderile de zăpadă, la vânt. Suprafaţa unui solar să fie de minim 1000 m² şi 200-400 ha, relativ la un loc. Un alt element îl reprezintă forma de organizare a producătorilor. Trebuie să înţeleagă şi ei că Guvernul nu poate lucra eficient, la performanţe înalte, decât cu producători strânşi într-o organizaţie de producţie, înregistrată şi atenţie, plătitoare de impozit!

În această situaţie, Guvernul, sau ONG-urile reprezentante ale producătorilor,  ar putea licita construcţia unor astfel de solarii, negociind nu numai un preţ avantajos, dar şi un anumit tip sau 2-3 tipuri de solarii. După părerea noastră, în momentul de faţă, un astfel de preţ ar fi de cca 15 €/m². În acest caz, pentru atingerea obiectivului propus, ar fi necesar un fond de 2,1 mld. €, care să se asigure 50 % de la UE, 25 % de la Guvern şi 25 % din fondurile proprii ale producătorilor (tabelul 4). După o asemenea schemă, producătorul ar plăti doar 3,75 €/m²!

Tabelul 4, Necesarul şi asigurarea cu fonduri pentru dezvoltarea sectorului de legume protejate

Sigur că această împărţire a surselor de finanţare este o propunere, ea putând fi modificată în raport cu realităţile producţiei de legume protejate din România, dar mai ales a fermierilor noştri, cărora astăzi nu le este deloc uşor să se dezvolte eficient din fonduri proprii. Dar nici nu se mai poate tolera construcţia unor solarii total improprii condiţiilor noastre climatice. Căderile masive de zăpadă de anul acesta dar şi din alţi ani, au afectat în mod deosebit construcţiile din lemn, care nu au numai acest dezavantaj. Înălţimea redusă, de 2,5-3,5 m la coamă, uneori şi pe fondul unei lungimi aproape incredibil de mari, este vorba de sute de metri, lipsa unui sistem de ventilaţie, crează mari probleme de natură fiziologică plantelor în sezonul cald. La aceasta dacă mai adăugăm şi calitatea foliei, vom vedea că practic aceşti producători de legume în solarii, an de an, o iau aproape de la zero!

Mediind (ponderat) cheltuielile efectuate (construcţie, folie, sistem de irigare, seminţe, îngrăşămite organice şi minerale, pesticide, forţă de muncă, diverse alte materiale, etc.), precum şi veniturile realizate din desfacerea angro pentru intern dar şi pentru extern, rezultă o balanţă pe care o prezentăm în tabelul 5. Cheltuielile pe ha în primii 5 ani s-au apreciat a fi de

Tabelul 5, Balanţa de venituri şi cheltuieli a sectorului de legume protejate

cca 41.780 €, iar în continuare de 34.280 €. Mai constatăm din tabelul 5 că veniturile şi implicit profitul pe unitatea de suprafaţă creşte de la un an la altul. Această creştere se datorează creşterii exporturilor de la 53 % în 2014 la 76 % în 2020. În ceea ce priveşte impozitarea am mers pe actualele prevederi care impun un impozit de 16 % pe venit. Sigur că la acesta se mai adaugă impozitul pe teren, dar pe care nu-l considerăm semnificativ. În ceea ce priveşte un eventual impozit pe construcţia propriu zisă, credem că acesta este discutabil, dar care oricum nu ar modifica foarte mult balanţa de venituri şi cheltuieli.

Plecând de la aceste considerente şi cifre economice, am calculat care ar fi durata de recuperare a efortului financiar depus de Guvern pentru acest program de dezvoltare a legumiculturii româneşti (tabelul 6).

Tabelul 6, Recuperarea fondurilor financiare investite de guvern în sistemul culturilor de legume protejate.

Observăm din tabelul 6, cu toate aproximările noastre, că practic începând din anul 2016, din al 3-lea an de declanşare a programului de dezvoltare a culturilor protejate de legume – CULTPROLEG –  banii investiţi de Guvern sunt recuperaţi prin impozitarea veniturilor cu 16 %. Mai mult decât atât, la finalul programului, anul 2020, Guvernul realizează şi un profit de mai bine de jumătate de miliard de €.

Analizând „la rece” această propunere, sigur că apar destule semne de întrebare. Una din întrebări ar fi legată de „interesul” UE de a finanţa un astfel de program. Noi credem că da, mai ales dacă cea mai mare parte din investiţie ar fi procurată tot din UE – solarul propriu zis, folia, sistemul de irigare, seminţele, pesticidele, îngrăşămintele, ş.a. O altă întrebare s-ar referi la posibilitatea producătorului de a se dezvolta. Noi credem că sunt la ora actuală producători care au această posibilitate. O dovadă este creşterea totuşi a suprafeţei de culturi protejate, care s-a dublat în ultimii 15 ani. Dacă vom lua în considerare şi faptul că în prezent costul unui solar construit în regie proprie, solar relativ necorespunzător, se ridică la 4-6 €/m², este clar că oferta programului devine extrem de atractivă (3,75 €/m²). Dar poate cea mai grea întrebare ar fi cea legată de desfacere. Programul este condiţionat de export! Cum însă în trecut reuşeam să exportăm sute de mii de tone de legume? Deşi nu este uşor în actualele condiţii internaţionale, credem că este poate mai greu să ne organizăm în a produce aceste legume. Cu un oarecare efort s-ar putea revigora unele relaţii externe care să ne permită exportul de legume proaspete şi de calitate, la un preţ avantajos.

În mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea, vizitând ţara noastră, a făcut afirmaţia că „România este Grădina Maicii Domnului”. Sigur că această afirmaţie are o semnificaţie foarte complexă, între care şi faptul că România beneficiază de pământuri roditoare, de surse de apă şi nu în ultimul rând de lumină, ţara noastră aflându-se în zona europeană B de însorire. Dacă mai adăugăm şi faptul că avem o tradiţie în acest sens, că am dovedit că putem, că avem legumicultori care doresc să se dezvolte, că agricultura poate fi domeniul economic care să ne scoată din criză, nu ne mai rămâne decât să credem, să avem voinţă politică şi în consecinţă să acţionăm în acest sens.