Răcirea cerealelor
Tot mai mulţi fermieri din România au început să gândească serios, că trebuie să-şi construiască în fermele lor un depozit pentru cereale. Ei au investit sume importante de bani, tocmai pentru a-şi putea valorifica mai bine producţia. Imaginaţi-vă ce plus în profit poate înregistra un fermier care îşi permite să păstreze grâul, porumbul sau floarea soarelui, pentru o perioadă mai îndelungată faţă de cel care vinde imediat după recoltare. Devine din ce în ce mai clar faptul că, fără depozite, nu puteţi creşte rata profitabilităţii recoltelor viitoare. Despre optimizarea costurilor de depozitare, vă propun să citiţi cele ce urmează.
Cerealele depozitate trebuie aerate. Aerarea înseamnă deplasarea unui unui volum mare de aer prin masa de cereale cu scopul de a reduce temperatura cerealelor şi de a diminua riscul degradării produsului stocat.
Ing.Viorel Vecerdea
Dacă detineţi un spaţiu de depozitare trebuie să cunoaşteţi în primul rând care sunt parametrii cerealelor ce trebuie ajustatişi monitorizatiîn vederea obţinerii unei stocări a cerealelor în condiţii de siguranţăşi păstrarea calităţii.Aceştia sunt umiditatea şi temperatura. Umiditatea de stocare în condiţii de siguranţă se obţine prin uscarea cerealelor ce au umidităţi ridicate (peste umiditatea standard de depozitare). Temperatura cerealelor depozitate în silozuri poate fi ajustată prin procesul de aerare sau prin procesul de răcire. Fig.1 – arată zona sigură de stocare în raport cu umiditatea şi temperatura produsului stocat.
Uscare sau răcire? În funcţie de aplicaţie puteţi alege – uscare sau răcire, uscare şi răcire. Există situaţii în care produsul este recepţionat cu o umiditate mai mare cu 3-4 procente. Totuşi, în condiţiile în care avem posibilitatea de a răci acest produs la temperatura scazută (ex. 100C), îl vom putea stoca chiar şi în aceste condiţii de umiditate, astfel încât produsul stocat să fie în siguranţă pentru o anumită perioadă limitată. Spre exemplu, stocarea porumbului într-o fermă zootehnică nu trebuie neapărat făcută la umiditatea standard de 14% atâta timp cât există mijloacele de răcire a porumbului.Porumbul stocat la umiditatea de 17% şi răcit la 100C poate fi păstrat în condiţii de siguranţă timp de 100 zile.(Fig 2 a şi 2 b)– arată numărul de zile de stocare în condiţii de siguranţăîn funcţie de umiditatea şi temperatura produsului stocat.
Răcirea sau aerarea cerelelor în siloz? Răcirea este de asemenea un proces de aerare, dar controlat, al produsului depozitat cu scopul scăderii temperaturii acestuia în vederea păstrării condiţiilor de siguranţăşi a calităţii cerealelor pe perioada depozitării. Diferenţa între procesul de răcire controlată a cerealelor şi aerarea cerealelor, este că, procesul de aerare depinde de condiţiile ambientale (temperaturăşi umiditate) existente în momentul aerării. Procesul de răcire prin aerare cu aer ambiental fără răcitor (cu ventilator de aerare) este de obicei discontinuu, durează mai mult decât în cazul răcitorului şi este mai dificil de controlat, rezultatele aerării sunt de multe ori aleatorii. De asemenea riscul de a face o aerare în condiţii defavorabile este permanent. (fig. 3) – evidenţiazăechilibrul/corelaţia dintre umiditatea specifică a produsului (porumb) şi umiditatea specifică a aerului ambiental. Umiditatea specifică a porumbului de 14% corespunde unei umidităţi a aerului ambiental de 65%. Aerarea cu aer atmosferic cu umiditate mai mare de 65% (exemplu: 80%) şi cu temperatura de 200C, poate genera condiţii de temperaturăşi umiditate în produs ce scot produsul stocat din zona sigură de stocare evidenţiatăîn figura 1.În situaţia folosirii unui răcitor, indiferent de condiţiile ambientale, răcirea se face continuu şi în condiţii de temperaturăşi umiditate specifice produsului ce urmează a fi răcit.
Odată răcit produsul în siloz, este nevoie să fie răcit din nou în scurt timp? Răcirea produsului de obicei nu trebuie reluată mai devreme de 3-5 luni (în funcţie de condiţiile de umiditate şi temperatură ale produsului răcit). Cerealele prezintă o inerţie termică foarte bună, de aceea, în majoritatea cazurilor, nu se răceşte mai mult de o singură dată până la livrare.
Se pot folosi în tandem uscătorul şi răcitorul de cereale pentru obţinerea unor beneficii în stocarea cerealelor? Posesorii de uscător şi răcitor îşi pot optimiza costurile energetice şi pot avea un control maxim asupra condiţiilor de stocare şi a calităţii produsului prin folosirea în tandem a uscătorului şi răcitorului. Putem avea exemplul unei ferme zootehnice care doreşte stocarea porumbului într-un siloz pentru 100 zile, după care, produsul va fi livrat direct către procesare în vederea consumului. Astfel, dacă uscăm produsul până la 17% şi îl răcim la 100C, putem obţine condiţiile de siguranţăîn stocare şi de păstrare a calităţii pentru 100 zile (vezi fig.2), reducând astfel costurile energetice pentru uscarea produsului de la 17% la 14% în favoarea unor costuri mai mici cu energia electrică pentru răcirea produsului. În plus, produsul răcit nu mai pierde atât de mult în greutate prin respiraţia din timpul depozitării.
Avantajele folosirii unui răcitor.
Sunt costurile de răcire ridicate? Costurile de răcire sunt infime raportat la cumulul de avantaje menţionat mai sus.Avantajele relatate mai sus, generează reducerea cheltuielilor de stocare şi în majoritatea situaţiilor, creşterea marginilor de profit. Costurile de operare se rezumă la costurile energetice de funcţionare a echipamentului. Operarea echipamentului în sine este simplăşi se bazează pe principiul ,,conecteazăşi porneşte’’.Factorii ce influenţează capacitatea de răcire şi implicit consumul energetic sunt diverşi şi se referăîn special la condiţiile ambientale (temperatură/umiditate aer atmosferic), temperatura şi umiditatea produsului stocat, forma şi dimensiunea silozului, lungimea canalelor de aerare.Un exemplu cu scopul de a da o idee generală despre valoarea consumului energetic: Modelul de răcitor TGC 150, poate răci cca. 220 t porumb însilozat cu umiditatea de 14%în 24 orede la 200C pâna la 100C.În aceste condiţii, consumul de energie electrică a răcitorului TGC 150 se situează la cca 7,6 kW/tonă.În virtutea unei comparaţii cu aerarea clasică, ar trebui să deducem din consumul unitar energetic specific răcirii cu răcitor de cereale, consumul unitar energetic specific ventilatoarelor folosite pentru aerarea aceleeaşi cantităţi de porumb. Surprinzător sau nu, diferenţa de consum energetic între răcirea cerealelor cu răcitor şi aerarea clasică cu ventilatoare este foarte micăşi poate tinde spre zero în anumite situaţii.
Cerealele stocate pot înregistra pe perioada depozitării pierderi de greutate prin respiraţie.Cum poate influenţa răcitorul de cereale acest fenomen? Graficul din fig.4 răspunde clar întrebărilor fermierilor ce au spaţii de depozitare. Spre exemplu, dacă produsul stocat la umiditatea de 17% este răcit de la 320C la 120C se poate salva cca. 1,34% lunar din greutatea totală a produsului stocat. Presupunând că vom stoca porumb răcit (o singură dată) la 100C pentru 3 luni, vom salva peste 4% din greutatea totală a produsului depozitat prin limitarea pierderilor de greutate datorate respiraţiei produslui.
O altă întrebare pe cere şi-o pune orice fermier, este scump un răcitor de cereale?
Aş pune că este cea mai simplă întrebare. Valoarea unui echipament este dată de beneficile acestuia în general şi de profitul generat în special. Un echipament este scump,în opinia mea, dacă prezintă beneficii limitate, nu este suficient de fiabil, nu generează profit pe masura aşteptărilor, necesită costuri de operare şi mentenanţă mari în raport cu beneficiile, are un termen de recuperare a investitiei lung. Prin prisma celor menţionate, preţul de vânzare al răcitorului ar trebui să fie mai mare decât cel actual pentru a se ridica la nivelul valoric al beneficiilor generate. Pentru alte detalii vă rog să accesati linkul: www.tornum.se/attachments/71/993.pdf
