Lucrări de întreţinere aplicate în primul an de la plantare
Dr.Ing.Marinela Stroe, USAMV Bucureşti
Precizam într-o lucrare anterioară, că odată cu venirea primăverii, începând cu luna martie, viţa-de-vie este în atenţia viticultorului, din mai multe puncte de vedere, în funcţie de vârsta acesteia. Astfel, pe primul loc se situează tăierile de rodire în plantaţiile aflate deja pe rod, tăierile de formare în cazul plantaţiiolr tinere (sub 5 ani), iar mai târziu, către luna aprilie, atenţia se îndreaptă către lucrarea de plantat, executată fie pentru completarea golurilor în plantaţiile tinere, fie pentru înfiinţarea de noi plantaţii.
În cele ce urmează ne vom rezuma numai la lucrările aplicate în primul an (denumit în viticultură anul I) după plantare, lucrări specifice care vizează următoarele aspecte: asigurarea unor condiţii optime pentru dezvoltarea sistemului radicular, creşterea lăstarilor viţelor nou plantate, fortificarea acestora pentru formarea rapidă a butucilor, protejarea lor faţă de temperaturile scăzute de peste iarnă şi pregătirea pentru intrarea pe rod.
Lucrările aplicate solului
După executarea plantatului, solul rămâne destul de tasat, motiv pentru care se impune imediat executarea unei lucrări de afânare a solului la adâncimea de 14-16 cm.
Ulterior, pe parcursul întregii perioade de vegetaţie, atât pentru combaterea buruienilor, precum şi pentru realizarea unor regimuri de apă, aer şi hrană cât mai favorabile pentru cresterea viţei-de-vie se recomandă aplicarea a cel puţin 3-4 cultivări mecanice pe interval şi 2-3 praşile manuale pe rând. Acestea, vor fi completate toamna, după căderea frunzelor, de o arătură făcută la adâncimea de 16-18 cm, cu răsturnarea brazdei spre rândurile de viţe, urmată de muşuroirea viţelor.
Lucrările aplicate viţelor
În cazul în care viţele au fost muşuroite imediat după plantare, (pentru evitarea deshidratării materialului săditor), se vor face verificări periodice, (2-3) în cursul lunii mai şi începutul lunii iunie, pentru a urmări pornirea în vegetaţie a lăstarilor. Întârzierea apariţiei lăstarilor poate avea mai multe cauze, dintre care: grosimea stratului aplicat la muşuroire mai mare de 5-6 cm, prezenţa bulgărilor de pământ uscat sau atacului unor larve dăunătoare. Practic, se vor lua măsuri în funcţie de cauza care a condus la întârzierea apariţiei lăstarilor, astfel: se micşorează muşuroaiele şi se refac cu pământ reavăn şi bine mărunţit, iar în cazul atacului de larve, se desfac până sub punctul de altoire, apoi se aplică prin prăfuire un insecticid în jurul viţelor, fără să fie atins altoiul, după care se reface muşuroiul.
O lucrare obligatorie, realizată de două ori în primul an de la plantare (iunie şi în august) este copcitul. Lucrarea constă în înlăturarea rădăcinilor crescute din altoi şi a lăstarilor daţi din portaltoi şi are ca principal scop, consolidarea plantelor tinere, pe de o parte, şi realizarea unei plantaţii bine încheiate şi uniforme, pe de altă parte.
Tehnica de execuţie
Muşuroaiele se desfac cu atenţie, până sub punctul de altoire al viţelor, cu ajutorul unor copcitori, urmată de executarea unei copci (gropiţă) în jurul viţei, adică până aproape de nodul superior al portaltoiului. În cazul în care sunt găsite rădăcini date din altoi şi din partea superioară a portaltoiului sau lăstari porniţi din portaltoi, cu un briceag bine ascuţit se vor tăia „în ras” toate. În general, după primul copcit, muşuroiul se reface imediat, însă de data aceasta va fi ceva mai mic, iar după cel de-al doilea copcit nu se mai reface, pentru a favoriza maturarea cordiţelor până către sfârşitul perioadei de vegetaţie.
Legatul lăstarilor. Către sfârsitul lunii mai, când lăstarii au atins lungimea de 30-40 cm, se vor lega de pichetul folosit la plantare în poziţie verticală şi lucrarea se va mai repeta până când ating lungimea de 80 cm. Pentru o fortificare mai rapidă a viţelor, simultan cu legatul, se poate face şi un plivit, lăsând la fiecare viţă numai 2-3 lăstari.
Şi pentru că, de modul în care sunt îngrijite plantele în primul an, depinde viitorul plantaţiei tinere, o atenţie deosebită se acordă şi lucrărilor de combatere a bolilor şi dăunătorilor, cunoscându-se faptul că viţele tinere sunt sensibile faţă de boli (în special mană şi făinare) şi dăunători.
Pentru prevenirea atacurilor de mană se aplică tratamente săptămânale, dacă în anul respectiv se înregistrează precipitaţii abundente şi mai rar, în cazul perioadelor secetoase, începând din momentul în care frunzele ating 4-5 cm în diametru (a doua jumătate a lunii mai) şi durează până la sfârşitul lunii august.
Irigarea şi fertilizarea
În perioadele secetoase de lungă durată (2-3 luni) este absolut necesară udarea localizată, cu circa 10 l apă, într-o copcă deschisă la fiecare viţă sau aplicarea unor norme de udare de până la 350-400 m3/ha, dacă există un sistem de irigaţie.
Fertilizarea se execută numai pe terenurile care nu au fost fertilizate cu ocazia pregătirii terenului pentru plantat sau odată cu plantarea.
Tot în primul an de la plantare se va face şi completarea golurilor, ca urmare a pierderii viţelor, lucrare realizată fie în cursul perioadei de vegetaţie, fie toamna.
Ca urmare, încă de la plantare se va procura o rezervă de 3-5% viţe altoite. În cazul în care completarea se va face vara, vor fi utilizate viţe altoite din acelaşi lot, crescute în pungi de polietilenă cu înălţimea de 20-24 cm şi diametrul de 14-16 cm, umplute cu amestec nutritiv şi care sunt prevăzute cu perforaţii. La sfârşitul lunii august-inceputul lunii septembrie, după ce au trecut perioadele secetoase şi pericolul atacului de boli, viţele se plantează în gropi, fără a deranja sistemul radicular sau integritatea bolului de amestec nutritiv. Dacă lucrarea de completare se va face în toamnă, atunci se vor utiliza viţe altoite, ca şi cele folosite la înfiinţarea plantaţiilor.
Imediat după căderea frunzelor, planta de viţă-de-vie tânără, indiferent de areal şi sistemul de cultură utilizat, se protejează de îngheţurile din timpul iernii prin muşuroire, până la nivelul ochilor 5-6 de la baza cordiţelor formate. Lucrarea va fi executată cu sapa, toamna, după căderea frunzelor.
